CHIRURGIA PTOZEI MAMARE

Ptoza mamară este definită prin lăsarea/căderea sânului și întinderea/distensi pielii care îl acoperă. Sânul este într-o poziție prea joasă și mai frecvent „gol” în partea superioară. Ptoza poate exista de la început, dar apare cel mai adesea după pierderea semnificativă în greutate sau în timpul sarcinii și alăptării. Poate fi izolată: vorbim atunci de ptoză pură. De asemenea, poate fi asociată cu un anumit grad de hipertrofie a sânilor, care poate fi redusă la cerere.

Ptoza mamară poate fi observată însă și în contextul unui sân prea mic (hipoplazie sau hipotrofie mamară) care poate fi apoi eventual compensat prin adăugarea unei proteze mamare sau a unui transfer de grăsime.

Aceste modificări fizice uneori majore, precum și  suferința psihică indusă, conferă un scop terapeutic acestei proceduri chirurgicale restaurative.

Scopul intervenției chirurgicale este acela de a repune areola și mamelonul în poziția corectă, de a re-comasa și ridica glanda și de a îndepărta excesul de piele pentru a obține doi sâni armonioși, frumos curbați si ridicați.

Operația constă în remodelarea sânului acționând asupra învelișului cutanat și a țesutului glandular.

Glanda este concentrată și plasată în poziția corectă. Este necesară apoi adaptarea învelișului cutanat, ceea ce presupune îndepărtarea excesului de piele pentru a asigura o bună ținută și o formă frumoasă noului sân.

Aceste gesturi fac posibilă repoziționarea areolei și a mamelonului care erau situate prea jos.

Marginile pielii care au fost tăiate sunt suturate la sfârșitul operației: aceste suturi se află la originea cicatricilor.

În caz de ptoză foarte importantă, cicatricea are forma unui T inversat cu 3 componente: periareolară în jurul areolei, între pielea brună și pielea albă, verticală între polul inferior al areolei și pliul submamar, orizontală ascunsă în pliul submamar. Lungimea cicatricei orizontale este proporțională cu importanța ptozei.

Adesea, în prezența unei ptoze moderate a sânului, poate fi efectuată o așa-numită metodă „verticală”, care permite eliminarea cicatricei orizontale, din pliul submamar, și reducerea cicatricii la componentele sale periareolare și verticale.

În unele cazuri de ptoză mamară foarte moderată, este posibil să se folosească o tehnică care permite corectarea căderii sânului doar cu o cicatrice în jurul areolei.

În sfârșit, atunci când ptoza este asociată cu volum insuficient (hipoplazie mamară), poate fi de dorit să se plaseze, în același timp operator, o proteză pentru a reda sânului un volum satisfăcător, sau un transfer de grăsime pentru îmbunătățirea decolteului.

În acest caz, suprafața pielii îndepărtate este mai puțin importantă și, prin urmare, cicatricile mai scurte.

Uneori, este posibil să se îndepărteze doar excesul de piele din jurul areolei și astfel cicatricea se limitează
doar la un cerc peri-areolar.

O mastopexie poate fi efectuată pe tot parcursul vieții începând de la sfârșitul perioadei de creștere.

O sarcină ulterioară este desigur posibilă. Alăptarea, pe de altă parte, este cel mai adesea posibilă după o astfel de intervenție chirurgicală. Nu o putem promite însă în toate cazurile și trebuie menționat riscul imposibilității de alăptare după anumite plastii mamare pentru ptoza.

Riscul de a dezvolta cancer nu crește prin această intervenție.

Se vor prescrie și efectua analize de sânge diferite în funcție de caz.

Medicul anestezist va fi consultat înainte de operație.

Întreruperea oricărei contracepții orale poate fi necesară, mai ales în cazul unor factori de risc asociați (obezitate, probleme de circulație venoasă, tulburări de coagulare). Pe lângă examinările preoperatorii obișnuite, va fi prescrisă o evaluare imagistică a sânului (mamografie, ecografie).

Niciun medicament care conține aspirină nu trebuie luat în cele 10 zile premergătoare procedurii.

Tip de anestezie: este o anestezie generală, în timpul căreia dormiți complet.

Modalități de spitalizare: de obicei este necesară o spitalizare de una până la două zile. Totuși, în unele cazuri, operația poate fi efectuată în regim de internare de zi, adică cu externare în aceeași zi după câteva ore de monitorizare.

Fiecare chirurg adoptă o tehnică care îi este specifică și pe care o adaptează fiecărui caz pentru a obține cele mai bune rezultate.

La finalul operației se realizează un pansament modelator și se începe utilizarea unei bustiere care asigură o compresie bună.

În funcție de amploarea hipertrofiei, procedura poate dura de la două până la patru ore.

Perioada postoperatorie nu este în general foarte dureroasă, necesitând doar simple analgezice.

În mod obișnuit, se observă umflături (edem) și vânătăi (echimoze) ale sânilor, precum și disconfort la ridicarea brațelor.

Primul pansament se îndepărtează după 24 până la 48 de ore, și va fi înlocuit cu un pansament mai lejer.

Pansamentul va fi repetat în mod regulat până când este dobândită vindecarea.

Externarea are loc de obicei la 24-48 de ore după operație, apoi pacienta este revăzută în consultație la 21 de zile după operație sau la nevoie.

Purtarea unei bustiere după această procedură este recomandată timp de o lună, zi și noapte.

Suturile, dacă nu sunt resorbabile, se îndepărtează între a 8-a și a 20-a zi după operație.

Ar trebui să luați în considerare o perioadă de convalescență și un concediu de odihnă care durează 7 până la 10 zile. Este recomandat să așteptați 1 până la 2 luni înainte de a relua o activitate sportivă.

Se poate evalua doar după un an de la operație: sânii au atunci cel mai adesea o curbură armonioasă și naturală, simetrică sau foarte apropiată de simetrie. Dincolo de ameliorarea locală, această intervenție are în general un impact favorabil asupra echilibrului greutății, a practicării sportului, a posibilităților vestimentare și a stării psihologice.

Tot ce trebuie să faceți este să aveți răbdare, să așteptați atât timp cât este nevoie ca cicatricile să diminueze, să asigurați o bună monitorizare în această perioadă prin prezentarea la consultații la trei și la șase luni postoperator. Sânul operat este un sân natural și sensibil, în special la variațiile hormonale și de greutate.

Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a aduce îmbunătățiri și nu de a atinge perfecțiunea. Dacă dorințele dumneavoastră sunt realiste, ar trebui să fiți foarte mulțumită de rezultat.

Este vorba în principal de cicatrici, care fac obiectul unei monitorizări atente: acestea capătă adesea un aspect roz și umflat în lunile a 2-a și a 3-a postoperator; dincolo de această perioadă se estompează, în general, treptat pentru a deveni, în timp, puțin vizibile. Ele pot rămâne însă mărite, albe sau chiar maro.

În ceea ce privește cicatricile, trebuie să știți că, cu toate că se estompează în general, în timp, ele nu pot dispărea complet. În acest sens, nu trebuie să uităm că dacă chirurgul este cel care realizează suturile, cicatricea este rezultatul pacientului.
Uneori poate exista o asimetrie a sânilor, în cea ce privește volumul, înălțimea, dimensiunea sau orientarea areolelor.
O corecție chirurgicală secundară este posibilă în orice caz, dar este de preferat să așteptați cel puțin un an sau doi după intervenție.

O intervenție chirurgicală de mastopexie, deși efectuată din motive în primul rând estetice, este totuși o adevărată intervenție chirurgicală, care implică riscurile inerente oricărei proceduri medicale, oricât de mici.

Acest act rămâne în mod deosebit supus capriciilor țesuturilor vii, ale căror reacții nu sunt niciodată complet previzibile.

Trebuie făcută o distincție între complicațiile legate de anestezie și cele legate de procedura chirurgicală.

• În ceea ce privește anestezia, în timpul consultației, medicul anestezist însuși va informa pacienta despre riscurile anestezice. Trebuie să știți că anestezia induce în organism reacții uneori imprevizibile, mai mult sau mai puțin ușor de controlat: cu toate acestea, recurgând la un anestezist competent, care lucrează într-un context cu adevărat chirurgical, riscurile au devenit statistic foarte scăzute.

Trebuie avut în vedere faptul că tehnicile, anestezicele  și metodele de monitorizare au făcut progrese imense în ultimii 30 de ani, oferind o siguranță optimă, mai ales atunci când intervenția se efectuează în afara urgenței și la o persoană sănătoasă

• În ceea ce privește procedura chirurgicală: alegând un chirurg plastician calificat și competent, instruit în acest tip de intervenție, limitați pe cât posibil aceste riscuri, fără însă a le elimina în totalitate.

Din fericire, complicațiile adevărate sunt rare după o mastopexie efectuată corespunzător. În practică, marea majoritate a procedurilor se desfășoară fără probleme, iar pacientele sunt pe deplin mulțumiți de rezultatele lor.

Cu toate acestea, și în ciuda frecvenței lor scăzute, trebuie să fiți informată despre posibilele complicații:

• Apariția unei infecții necesită tratament cu antibiotice și uneori drenaj chirurgical.

• Un hematom poate necesita evacuare.

• Uneori se poate observa o întârziere a vindecării care prelungește perioada de recuperare postoperatorie.

• Necroza pielii, glandei sau areolei, observată rar cu tehnicile moderne, poate fi responsabilă de vindecarea întârziată (riscul este mult crescut de intoxicația cu tutun).

• pyoderma gangrenosum: complicație rară și foarte excepțională de origine autoimună. Este o formă de necroză extensivă a pielii care începe cu un aspect albicios al pielii și este însoțită de dureri intense. Aceasta este o semi-urgență care necesită să vă contactați chirurgul care va iniția terapia cu corticosteroizi și cu antibiotice.

• Alterarea sensibilității, în special la nivelul mamelonului, poate persista uneori, chiar dacă sensibilitatea revine de obicei la normal în decurs de 6 până la 18 luni.

• Evoluția cicatricilor poate fi nefavorabilă cu apariția cicatricilor hipertrofice, chiar cheloide, de aspect și evoluție imprevizibile, care pot compromite aspectul estetic al rezultatului și necesită tratamente locale specifice de multe ori lungi.

Astfel, în marea majoritate a cazurilor, această intervenție, bine studiată în prealabil si corect realizată, dă un rezultat foarte apreciabil din punct de vedere al confortului, chiar dacă cicatricile (inevitabile) rămân principalul dezavantaj.

Una peste alta, nu ar trebui să supraestimăm riscurile, ci pur și simplu să fim conștienți de faptul că o intervenție chirurgicală, chiar și aparent simplă, implică întotdeauna o mică parte de riscuri. Apelarea la un chirurg plastician calificat vă asigură că acesta are pregătirea și competența necesare pentru a ști cum să evite aceste complicații, sau să le trateze eficient dacă este necesar.