AUGMENTAREA MAMARĂ

Hipoplazia mamară se definește prin volumul mamar insuficient dezvoltat în comparație cu morfologia pacientei. Poate fi consecința dezvoltării insuficiente a glandei la pubertate, sau poate apărea secundar prin pierderea volumului glandular (sarcină, scădere în greutate, tulburări hormonale etc.).

Lipsa de volum poate fi asociată și cu o ptoză (sân „căzut” cu lăsarea glandei, întinderea pielii și areole situate prea jos).

Intervenția poate fi efectuată la orice vârstă începând de la 18 ani.

Această hipotrofie este adesea greu tolerată fizic și psihologic de către pacientă, care o vede ca pe un afront la feminitatea ei, putând duce la alterarea încrederii în sine și disconfort, uneori profund, care poate merge pană la un real complex. Iată de ce intervenția propune creșterea volumului unui sân, considerat prea mic, cu ajutorul implantării de proteze.

Aceste modificări fizice uneori majore, precum și suferința psihică indusă, conferă un scop terapeutic acestui act chirurgical reparator.

O pacientă minoră nu este de obicei considerată aptă pentru o intervenție de mărire cosmetică a sânilor.

Intervenția este totuși posibilă în cazuri de hipoplazie severă, sau în contextul unor anomalii malformative precum sânii „tuberoși” sau „agenezia sânilor”.

Această operație pur estetică nu poate fi acoperită de asigurările de sănătate.

Implanturile mamare utilizate în prezent sunt constituite dintr-un înveliș și un material de umplere.

Învelișul este tot timpul realizat dintr-un elastomer din silicon. Această membrană poate fi netedă sau texturată (aspră). Unele au poliuretan.

Conținutul este materialul de umplere care se află în interiorul învelișului.

Protezele umplute cu lichid, conțin ser fiziologic (apă sărată), care este complet inofensiv. Acestea sunt fie umplute din fabrică, fie umplute de către chirurg în timpul operației, permițând o anumită adaptare a volumului intraoperator.

Protezele umplute cu gel de silicon sunt din ce în ce mai folosite. Acestea oferă sânului o suplețe la palpare apropiată de consistența naturală. Gelurile sunt mai mult sau mai puțin coezive. Coeziunea limitează perspirația, adică „transpirația” gelului prin perete, o posibilă sursă de contractura capsulară. Ele evită, în caz de rupere, difuzia siliconului.

Forma

Proteze rotunde clasice care asigură un decolteu frumos.

Proteze anatomice, „în formă de lacrimă”, pentru a reda sânului o formă care poate fi mai naturală.

Această varietate mare de forme și volum permite optimizarea, și adaptarea alegerii aproape „pe măsură” a protezelor în funcție de morfologia pacientei și așteptările ei personale.

Dezvoltarea constantă are ca scop îmbunătățirea etanșeității și solidității pereților, naturalețea vizuală și la palpare, durata de viată și toleranța corpului față de aceste materiale.

Oricum, în ziua de azi, toate implanturile disponibile sunt supuse unor standarde precise și riguroase: marcaj CE (Comunitatea Europeană) și autorizație de la ANSM (Agenția Națională de Siguranță a Medicamentului și a produselor de sănătate).

• Proteze umplute cu Hidrogel: acesta este un gel apos, aprobat din 2005, compus în mare parte din apă gelificată cu un derivat de celuloza. Acest gel, de o consistență mai naturală decât serul fiziologic, este absorbabil de către organism în cazul ruperii învelișului protezei.

• Există proteze a căror înveliș de silicon este acoperit cu o spuma Poliuretanică care va fi „integrată” în țesuturile înconjurătoare. Prin urmare, ele oferă o oarecare formă de „prindere” de țesuturile înconjurătoare, lucru care poate fi de interes în anumite cazuri dificile. La ora actuală inofensivitatea poliuretanului este clar acceptată, acest tip de implanturi ar face posibilă o păstrare mai bună a poziției lor pe parcursul timpului, reducerea supraponderii induse la polul inferior al sânului și prevenirea rotației implanturilor anatomice. Riscul de a induce un fenomen de contracție capsulara este considerat a fi mai mic. Toate acestea sunt motive pentru care aceste implanturi au cunoscut un anumit boom în ultimii ani. Cu toate acestea, ele prezintă un anumit număr de dezavantaje și dificultăți de utilizare care trebuie puse în balanță.

În orice caz, alegerea tipului de proteză va fi rezultatul unei discuții cu chirurgul, care vă va ajuta sa faceți alegerea cea mai potrivită în cazul dumneavoastră particular.

Un set de întrebări urmat de o examinare atentă va fi efectuat de către chirurg care va ține cont de toți parametrii care fac din fiecare pacientă un caz particular (înălțimea, greutatea, sarcini, morfologia toracică și mamară, calitatea pielii, cantitatea de grăsime și glanda prezentă, musculatură…).

În funcție de acest context anatomic, de preferințele și obiceiurile chirurgului, și de dorințele exprimate de pacientă, se va stabili o strategie operatorie. Vor fi astfel predeterminate localizarea cicatricilor, tipul, dimensiunea implanturilor și poziționarea acestora în raport cu mușchiul (vezi mai jos).

Pre-operator se vor prescrie si efectua analize de sânge diferite în funcție de caz. În unele cazuri poate fi necesara o evaluarea imagistică a sânului (mamografie, ecografie). Medicul anestezist va fi consultat înainte de operație.

Niciun medicament care conține aspirină nu trebuie luat in cele 10 zile dinaintea operației. Cel mai probabil vi se va cere să nu mâncați și să nu beți nimic cu 6 ore înainte de procedură.

Tip de anestezie: este o anestezie generală, în timpul căreia dormiți complet.

Modalități de spitalizare: de obicei este necesară o spitalizare de una până la două zile. Totuși, în unele cazuri, operația poate fi efectuată în regim de internare de zi, adică cu externare în aceeași zi după câteva ore de monitorizare.

Fiecare chirurg adoptă o tehnică care îi este specifică și pe care o adaptează fiecărui caz pentru a obține cele mai bune rezultate.

Cu toate acestea, putem reține câteva principii de bază comune:

Incizii cutanate

Există mai multe „căi de intrare/abord” posibile:

• areolar, cu incizie în segmentul inferior al circumferinței areolei, sau cu incizie orizontală ocolind mamelonul prin partea de jos (1 și 2);

• axilar, cu incizie sub braț, în axilă (3);

• submamar, cu o incizie plasată în șanțul situat sub sân (4);

Locația acestor incizii corespunde desigur cu locația viitoarelor cicatrici, care vor fi, prin urmare, ascunse în zone de joncțiune sau pliuri naturale.

Amplasarea protezelor

Prin intermediul inciziilor, implanturile pot fi apoi introduse în compartimentele realizate. Sunt posibile 2 poziții:

• subglandulară (pre musculară), unde protezele sunt plasate direct în spatele glandei, în fața mușchilor pectorali;

• retro-musculară, unde protezele sunt plasate mai adânc, în spatele mușchilor pectorali.

Alegerea dintre aceste două locații, cu avantajele și dezavantajele lor, va fi discutată în timpul consultației.

Gesturi complementare

În cazul în care este asociată o ptoză mamară (sâni lăsați, areole joase), ar putea fi de dorit reducerea învelișului sânului pentru a-l face să se ridice („mastopexie”). Această rezecție a pielii va avea ca rezultat cicatrici mai mari (în jurul areolei ± verticală ± orizontală în pliurile mamare).

Drenuri și pansament

Un mic tub de dren (pe fiecare parte) poate fi instalat în funcție de condițiile locale. Este un dispozitiv destinat evacuării sângelui care s-ar putea acumula în jurul protezelor.

La sfârșitul operației se realizează un pansament „modelant” cu bandaj elastic și vi se va pune o bustieră. În funcție de calea de abord și de posibila necesitate a unor proceduri suplimentare asociate, operația poate dura 1 până la 2 ore și 30 de minute.

Perioada postoperatorie poate fi uneori dureroasă în primele zile, mai ales când implanturile sunt de volume mari și mai ales dacă sunt plasate în spatele mușchilor.

Tratamentul analgezic, adaptat intensității durerii, va fi prescris pentru câteva zile. În cele mai bune cazuri, veți simți o puternică senzație de tensiune.

Edemele (umflarea), vânătăile (echimozele) și disconfortul la ridicarea brațelor sunt frecvente la început.

Primul pansament este îndepărtat după câteva zile.

Este apoi înlocuit cu un pansament mai lejer. Un sutien special (bustieră) poate fi apoi recomandat zi și noapte timp de câteva săptămâni.

De cele mai multe ori, suturile sunt interne și resorbabile. În caz contrar, acestea vor fi îndepărtate după câteva zile.

Ar trebui luată în considerare convalescența cu o întrerupere a activității care durează 5 până la 10 zile.

Este indicat să așteptați una până la 2 luni pentru a relua activitatea sportivă.

Este necesară o perioadă de 2 până la 3 luni pentru a evalua rezultatul final. Acesta este timpul necesar pentru ca sânii să-și recapete toată flexibilitatea și pentru ca protezele să fie stabilizate.

Intervenția va permite o îmbunătățire a volumului și formei sânului. Cicatricile sunt de obicei foarte discrete. Creșterea volumului sânilor are efecte asupra siluetei de ansamblu, permițând o mai mare libertate vestimentară. Dincolo de aceste îmbunătățiri fizice, recuperarea unei feminități depline și complete are adesea un efect foarte benefic pe plan psihologic.

Scopul acestei intervenții chirurgicale este să aducă îmbunătățiri și nu de a atinge perfecțiunea. Dacă dorințele dumneavoastră sunt realiste, ar trebui să fiți foarte mulțumită de rezultat.

Stabilitatea rezultatului

Indiferent de durata de viață a protezelor (vezi mai jos), cu excepția apariției unei variații semnificative a greutății, volumul sânilor va rămâne stabil pe termen lung.

Totuși, în ceea ce privește forma și „ținuta” sânilor, sânii „măriți” vor suferi, ca și sânii naturali, efectele gravitației și îmbătrânirii, cu o viteză variabilă în funcție de vârstă și calitatea (capacitatea de susținere) a pielii, dar și de volumul implanturilor.

Ocazional pot fi întâlnite unele imperfecțiuni:

• asimetrie restantă în ceea ce privește volumul, corectată incomplet în ciuda folosirii implanturilor de dimensiuni diferite;

• sâni puțin prea fermi cu flexibilitate si mobilitate considerate insuficiente (mai ales la implanturi mari);

• un aspect oarecum artificial, mai ales la pacientele foarte slabe, cu vizibilitate prea mare a marginilor protezei, în special în segmentul superior;

• perceptibilitatea la atingere a implanturilor este întotdeauna posibilă, mai ales când grosimea țesuturilor care acoperă proteza (piele + grăsime + glandă) este redusă. Această palpare directă a membranei protetice, sau chiar a pliurilor, este mai frecventă la pacientele slabe, cu implanturi de volum mare, umplute cu ser fiziologic și în poziție pre-
musculară.

• se poate observa o agravare a ptozei mamare, mai ales la utilizarea implanturilor mari.

În cazul în care sunteți nemulțumită, unele dintre aceste imperfecțiuni pot beneficia de corectare chirurgicală după câteva luni.

Sarcină / alăptare
După plasarea protezelor mamare, sarcina este posibilă fără niciun pericol (nici pentru pacientă, nici pentru copil), dar se recomandă să se aștepte cel puțin 6 luni după operație. În ceea ce privește alăptarea, nici aceasta nu este periculoasă și rămâne posibilă in majoritatea cazurilor.

Boli autoimune

Nu există un risc mai crescut ca aceste tipuri de boli rare să apară la pacientele cu implanturi (în special din silicon) comparativ cu populația generală feminină. Acest lucru a fost dovedit în unanimitate de lucrările științifice internaționale numeroase și de amploare pe acest subiect.

Proteze și cancer

– Până de curând, datele științifice sugerau că implantarea de proteze mamare, inclusiv de silicon, nu crește riscul de a dezvolta cancer de sân. Acesta este, într-adevăr, încă cazul pentru cel mai frecvent cancer de sân (adenocarcinom), a cărui incidență nu este crescută de plasarea unei proteze de sân.

Totuși, în contextul screening-ului cancerului după implantare, examenul clinic și palparea pot fi perturbate, mai ales în cazul prezenței contracției capsulare sau al siliconomului. În mod similar, prezența implanturilor poate împiedica efectuarea și interpretarea mamografiilor și screening-urilor care trebuie făcute în mod regulat. Prin urmare, trebuie să
specificați întotdeauna că aveți implanturi mamare. Astfel, anumite tehnici radiologice de specialitate (incidențe particulare, imagini digitale, ecografie, RMN etc.) pot fi utilizate în funcție de caz. În plus, în cazul unei suspiciuni de cancer de sân, trebuie știut că prezența protezelor poate necesita o explorare mai invazivă pentru a obține un anumit diagnostic.

– Limfomul Anaplazic cu Celule Mari (LACM) asociat cu implanturile mamare (LACM-AIM) este o entitate clinică foarte rară (excepțională) care a fost observată în Franța din ianuarie 2011. Această entitate a fost descoperită în principal în cazul implanturilor cu o suprafață macro texturată. Trebuie căutată doar în caz de semne clinice dovedite (colecție periprotetică recurentă, roșeață a sânului, creșterea volumului sânilor, masă perceptibilă). Apoi trebuie efectuată o
evaluare amănunțită a sânilor pentru a preciza natura leziunii. În aproape 90% din cazuri, aceasta entitate are un prognostic foarte bun și se vindecă de obicei printr-un tratament chirurgical adecvat combinând îndepărtarea protezei și a capsulei peri-protetice (capsulectomia totală și completă). În aproximativ 10% din cazuri, patologia este mai gravă și necesită tratament cu chimioterapie și/sau radioterapie în cadrul unei echipe specializate în tratamentul limfoamelor.

– carcinomul spinocelular intracapsular este o entitate încă și mai rară (doar câteva cazuri publicate în întreaga lume). Apare, conform observațiilor publicate, la cazuri complexe care au necesitat mai multe intervenții si mai multe schimbări de proteze.

Durata de viață a implanturilor

Chiar dacă putem vedea unele paciente păstrându-și implanturile decenii fără modificări majore, nu ar trebui să considerăm plasarea protezelor mamare ca pe ceva definitiv „pe viață”. Astfel, o pacientă cu implanturi se poate aștepta ca într-o zi să fie nevoită să-și înlocuiască protezele pentru ca efectul benefic să fie menținut. Implanturile, oricare ar fi ele, au o speranță de viață incertă care este imposibil de estimat cu precizie deoarece depinde de fenomene de uzură cu viteză variabilă. Prin urmare, durata de viață a implanturilor nu poate fi garantată în niciun caz. Durata medie de viață este estimată la aproximativ 10 ani.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că implanturile de nouă generație au făcut progrese mari în ceea ce privește rezistența și fiabilitatea. Începând din al 10-lea an, ar trebui sa vă puneți problema schimbării protezelor dacă există o schimbare a consistenței.

Monitorizarea

Este esențial să faceți controalele planificate de chirurg în săptămânile și apoi lunile următoare implantării. Ulterior, prezența implanturilor nu exclude supravegherea medicală obișnuită (urmărirea ginecologică și screening-ul cancerului de sân), chiar dacă această supraveghere nu necesită efectuarea unor examinări suplimentare față de cele obișnuite. Totuși, este esențial să le precizați diferiților medici implicați că aveți proteze mamare.

O consultație de control, specifică pacientelor cu implanturi, realizată de către chirurgul dumneavoastră plastician, este recomandată la fiecare 2-3 ani, dar, în afară de această urmărire, este esențial să veniți la un consult de îndată ce detectați o modificare a unuia sau ambilor sâni sau după traumatisme severe.

Ecografia mamară este o examinare neiradiantă și foarte utilă pentru a evalua integritatea protezei. Ea trebuie efectuată dacă există cea mai mică îndoială clinică și conform unora, sistematic o dată pe an.

Înlocuirea protezelor este luată în considerare numai în cazul unei anomalii clinice sau radiologice sau la cererea pacientei. Nu se efectuează sistematic după o anumită perioadă.

Mărirea sânilor cu ajutorul protezelor, deși realizată din motive esențial estetice, este totuși o adevărată intervenție chirurgicală, care implică riscurile inerente oricărui act medical, oricât de minime.

Acest act rămâne în mod deosebit supus capriciilor țesuturilor vii, ale căror reacții nu sunt niciodată complet previzibile. Este important să faceți o distincție între complicațiile legate de anestezie și cele legate de procedura chirurgicală:

• în ceea ce privește anestezia, în cadrul consultației preoperatorii, medicul anestezist vă va informa cu privire la riscurile anestezice. Trebuie sa știți că anestezia, oricare ar fi ea, induce reacții în organism uneori imprevizibile și mai mult sau mai puțin ușor de controlat.

Cu toate acestea, recurgând la un anestezist competent, care lucrează într-un context cu adevărat chirurgical, riscurile au devenit statistic foarte scăzute.

Trebuie avut în vedere faptul că tehnicile, anestezicele și metodele de monitorizare au făcut progrese imense în ultimii 30 de ani, oferind o siguranță optimă, mai ales atunci când intervenția se efectuează în afara urgenței și la o persoană sănătoasă;

• în ceea ce privește procedura chirurgicală, alegând un chirurg plastician calificat și competent, instruit în acest tip de intervenție, limitați pe cât posibil aceste riscuri, fără însă a le elimina în totalitate.

În practică, marea majoritate a intervențiilor de mărire a sânilor, efectuate corect, se desfășoară fără nicio problemă, îngrijirea postoperatorie este simplă și pacientele sunt pe deplin mulțumite de rezultate. Cu toate acestea, uneori pot apărea complicații în timpul
intervenției, unele inerente chirurgiei sânilor și altele legate în mod specific de implanturi.

Complicații inerente intervenției chirurgicale la sân

• colecție lichidiană, infecție

– hematom: acumularea de sânge în jurul protezei este o complicație precoce care poate apărea în primele ore. Dacă este în cantitate mare, este de preferat o întoarcere în sala de operație pentru a evacua sângele
și a opri sângerarea la origine;

– colecție seroasă: o acumulare de lichid limfatic în jurul protezei este un fenomen destul de frecvent în perioada imediat postoperatorie. Este adesea asociat cu edem. Are ca rezultat o creștere tranzitorie a volumului sânilor. Dispare spontan și treptat;

În cazul apariției unei colecții seroase (serom) la distanță de intervenția chirurgicală, trebuie obligatoriu să vă consultați chirurgul.

– Infecția: rară după acest tip de intervenție chirurgicală. S-ar putea să nu se rezolve doar prin tratament cu antibiotice și să necesite o reintervenție chirurgicală pentru drenaj și îndepărtarea implantului timp de câteva luni (timp necesar înainte de a putea monta o nouă proteză fără risc).

Putem cita și alte trei forme specifice de infecție:

– infecție tardivă „la zgomot redus”: este o infecție cu puține simptome și fără semne clare la examinare, care poate apărea uneori la câțiva ani de la implantare;

– microabcese: mai frecvente, se dezvoltă pe un fir de sutură și se rezolvă rapid după îndepărtarea firului în cauză și îngrijirea locală;

– șoc stafilococic toxic: au fost raportate cazuri extrem de rare de acest sindrom infecțios generalizat brusc.

• necroza pielii

Este rezultatul unei lipse de oxigenare a țesuturilor din cauza aportului insuficient de sânge local. Aceasta poate fi favorizată de: tensiune excesivă, un hematom, o infecție sau la marii fumători. Este o complicație foarte rară, dar de temut deoarece, în extremă, poate expune local proteza, în special printr-o desfacere a suturilor. Reintervenția chirurgicală este adesea necesară, uneori cu necesitatea de a îndepărta temporar implantul.

• anomalii de cicatrizare

Întrucât procesul de vindecare implică fenomene destul de aleatorii, se întâmplă uneori ca cicatricile să nu fie, pe termen lung, atât de discrete pe cât era de așteptat, putând lua apoi aspecte foarte variabile: mărite, retractile, aderente, hiper sau hipo-pigmentate, hipertrofice (umflate), și în mod excepțional cheloide.

• modificări ale sensibilității

Sunt frecvente în primele luni, dar de cele mai multe ori regresează. Rareori, totuși, un anumit grad de dizestezie (scăderea sau exagerarea sensibilității la atingere) poate persista, în special la nivelul areolei și mamelonului.

• galactoree / scurgeri de lapte

Au fost raportate cazuri foarte rare de stimulare hormonală postoperatorie inexplicabilă, având ca rezultat o secreție de lapte („galactoree”) uneori cu o colecție de lichid în jurul protezei.

• Pneumotorax

Rar, va beneficia de tratament specific.

Riscuri legate în mod specific de implanturi

• Formarea de „pliuri” sau apariția „valurilor”

Implanturile fiind flexibile, este posibil ca învelișul lor să se încrețească și ca aceste pliuri să fie perceptibile la atingere, sau chiar vizibile sub piele în anumite poziții, dând apoi un aspect de valuri.

Acest fenomen, care poate fi mai frecvent în cazul implanturilor cu ser fiziologic decât cu gel de silicon, apare mai ales la pacientele slabe. Uneori poate fi propusă o intervenție de lipomodelare. Constă în plasarea unui strat subțire de grăsime sub pielea sânului pentru a „camufla” implantul.

• „Contracția capsulară”

Reacția fiziologică, normală și constantă a organismului uman în prezența unui corp străin, constă în izolarea acestuia de țesuturile înconjurătoare prin constituirea unei membrane ermetice care va înconjura implantul și pe care o numim „capsulă peri-protetică”. În mod normal, această membrană este subțire, flexibilă și imperceptibilă, dar uneori reacția este amplificată și capsula se îngroașă, devine fibroasă și se retrage prin comprimarea implantului, devenind ceea ce numim „contracție capsulară”. În funcție de intensitatea fenomenului, din acesta poate rezulta: o simplă întărire a sânului, o constricție uneori jenantă, ba chiar o deformare vizibilă cu globulizarea protezei rezultând în cazuri extreme o sferă dură, dureroasă, mai mult sau mai puțin excentrică.

Această fibroză retractilă este uneori secundară unui hematom sau infecție, dar de cele mai multe ori apariția ei rămâne imprevizibilă, rezultată din reacții organice aleatorii.

În ultimii ani s-au făcut progrese mari în tehnicile chirurgicale, dar mai ales în proiectarea și constituirea implanturilor (gel coeziv, textura peretelui) rezultând o reducere foarte semnificativă a ratei de contracție capsulară și a intensității acestora. Daca este necesar, o reintervenție poate corecta o astfel de contractură prin secționarea capsulei („capsulotomie”). Protezele acoperite cu poliuretan pot fi o soluție pentru contracțiile capsulare.

• Ruptura

Am văzut că implanturile nu pot fi considerate definitive, cu o durată medie de viață de aproximativ 10 ani. O pierdere a etanșeității învelișului poate să apară deci în timp. Poate fi o simplă porozitate, deschidere în formă de perforare, micro-fisuri sau chiar breșe reale. Foarte rar, aceasta poate fi rezultatul unui traumatism sever sau a unei înțepături accidentale de ac și, mult mai des, rezultatul uzurii progresive a peretelui din cauza vechimii.

În toate cazurile, acest lucru are ca rezultat o posibilă scurgere a conținutului protezei, cu consecințe diferite în funcție de natura acestui conținut:

– Cu ser fiziologic sau hidrogel absorbabil, are loc dezumflare parțială sau totală, rapidă sau lentă;

– cu gelul de silicon (neresorbabil), acesta va rămâne conținut în membrana care izolează proteza. Acest lucru poate determina apoi apariția contracției capsulare, dar poate rămâne și lipsit de importanță și să treacă complet neobservat.

În anumite cazuri care au devenit mult mai rare (în special din cauza „coezivității” mai bune a gelurilor actuale), este totuși posibil să se asiste la o penetrare treptată a gelului în țesuturile înconjurătoare (siliconom).

Ruptura protetică necesită o intervenție de schimbare a implanturilor.

• Poziție incorectă, deplasare

Poziționarea defectuoasă, sau deplasarea secundară a implanturilor, care afectează apoi forma sânului, poate justifica uneori corectarea chirurgicală.

• Rotație

Deși relativ rară în practică, pivotarea unei proteze „anatomice” rămâne teoretic posibilă și poate afecta rezultatul estetic.

• Deformarea peretelui toracic

În cazuri rare, protezele cu contracție capsulară fibroasă, lăsate pe loc mult timp, se pot „imprima” pe țesuturi, lăsând după ablație, o deformare a peretelui toracic greu de corectat.

• Seromul periprotetic tardiv

În cazuri foarte rare, acumularea de lichid poate apărea târziu în jurul protezei. O astfel de colecție lichidiană tardivă, mai ales dacă este asociată cu alte anomalii clinice ale sânului, necesită efectuarea unei evaluări a sânilor de către un medic specialist radiolog pentru efectuarea unei puncții eco-ghidate pentru analize. În cazul unei mase sau colecții recidivante, explorarea chirurgicală va permite o analiză histologică a capsulei periprotetice pentru a exclude un Limfom Anaplazic cu Celule Mari, foarte rar Asociat Implanturilor Mamare (LACM-AIM), sau o patologie intracapsulară și mai rară precum carcinomul scuamoas intracapsular (câteva cazuri globale descrise).