RINOPLASTIA

Termenul de „rinoplastie” se referă la modificarea morfologiei nasului, cu scopul îmbunătățirii estetice, și uneori, funcționale (corecția eventualelor probleme ale respirației nazale).

Intervenția are ca scop remodelarea nasului pentru a-l face mai frumos. Este vorba de corectarea în mod specific a defectelor prezente, fie că sunt congenitale apărute în adolescență, în urma unei traumatism, sau din cauza procesului de îmbătrânire.

Scopul este de a obține un nas cu aspect natural în armonie cu celelalte trăsături ale feței, care se potrivește psihologiei și personalității pacientului și satisface cerințele pacientului.

Principiul constă în a remodela osul și cartilajul care constituie infrastructura solidă a nasului și îi conferă forma sa particulară. Acest lucru se realizează prin intermediul unor incizii ascunse în nări. Pielea care acoperă nasul va trebui, datorită elasticității sale, să se readapteze și să se rearanjeze pe acest cadru osteo-cartilaginos care a fost modificat. Acest ultim punct subliniază importanța calității pielii în obținerea rezultatului final. Înțelegem astfel că o rinoplastie nu
lasă de obicei cicatrici vizibile pe piele, sau dacă lasă acestea sunt puțin vizibile.

Când o obstrucție nazală interferează cu respirația, aceasta poate fi tratată în timpul aceleiași operații, fie că se datorează unei deviații a septului, fie unei hipertrofii a cornetelor (formațiuni osoase prezente în cavitatea nazală).

Intervenția, practicată atât la femei, cât și la bărbați, poate fi efectuată de îndată ce perioada de creștere s-a terminat, adică de la aproximativ 16 ani.

O rinoplastie poate fi efectuată izolat sau poate fi asociată, dacă este necesar, cu alte gesturi complementare la nivelul feței, în special cu o genioplastie (modificarea bărbiei, uneori efectuată în același timp operator pentru îmbunătățirea întregului profil).

Aceste modificări fizice uneori majore, precum și suferința psihologică indusă, conferă un scop terapeutic acestei proceduri chirurgicale reparatorii.

În cazuri rare, o îmbunătățire a morfologiei nasului poate fi obținută prin tehnici nechirurgicale, cum ar fi injectarea cu acid hialuronic, pe care chirurgul dumneavoastră vi le va sugera dacă această soluție este posibilă în cazul dumneavoastră particular.

Vor fi analizate motivațiile și solicitările pacientului. Se vor efectua un studiu atent al piramidei nazale și al relației acesteia cu restul feței, precum și un examen endonazal.

Scopul este de a defini rezultatul „ideal” adaptat restului feței, dorințelor și personalității pacientului. După ce a înțeles clar solicitarea pacientului, chirurgul devine ghidul său în alegerea rezultatului viitor și a tehnicii de utilizat.

El vă poate sfătui uneori să nu faceți intervenția.

Rezultatul așteptat poate fi simulat prin retușarea fotografiilor sau cu ajutorul unor programe speciale. Imaginea virtuală astfel obținută este doar un proiect care poate ajuta la înțelegerea așteptărilor pacienților. Totuși, nu putem garanta în niciun fel că rezultatul obținut va fi în vreun fel superpozabil.

Se vor prescrie și efectua analize diferite în funcție de caz.

Medicul anestezist va fi consultat înainte de operație.

Nu trebuie luate medicamente care conțin aspirină cu 10 zile înainte de operație.

Tip de anestezie: De obicei, procedura se efectuează sub anestezie generală. Cu toate acestea, în unele cazuri, se poate folosi o anestezie locală cu sedare.

Alegerea dintre aceste tehnici diferite va fi rezultatul unei discuții între dumneavoastră, chirurg și anestezist.

Modalități de spitalizare: Intervenția se poate practica în internare de zi, adică cu externare în aceeași zi, după câteva ore de monitorizare. Totuși, în funcție de caz, poate fi de preferat o scurtă ședere în spital. În acest caz internarea se face de obicei dimineața (sau uneori cu o zi înainte) iar externarea este autorizată a doua sau a treia zi.

Fiecare chirurg adoptă procedee care îi sunt specifice și pe care le adaptează fiecărui caz pentru a corecta electiv defectele prezente și a obține cele mai bune rezultate. Prin urmare, este dificil de sistematizat intervenția. Cu toate acestea, putem reține câteva principii de bază comune:

Incizii: Acestea sunt ascunse, cel mai adesea în interiorul nărilor sau sub buza superioară, astfel încât nu există cicatrice vizibilă în exterior.

Uneori, totuși, pot fi necesare incizii externe, acestea fiind peste columelă (stâlp care separă cele două nări) pentru a efectua o rinoplastie „deschisă”, sau ascunse la baza aripilor nasului dacă trebuie redusă dimensiunea nărilor.

Corecții: Infrastructura osteo-cartilaginoasă poate fi apoi remodelată conform programului stabilit. Pe parcursul acestui pas fundamental pot fi implementate o infinitate de procese a căror alegere se va face în funcție de anomaliile de corectat și de preferințele tehnice ale chirurgului. Putem astfel să îngustăm un nas prea lat, să îndepărtăm o denivelare/cocoașă, să corectăm o deviație, să rafinam un vârf, să scurtăm un nas prea lung, să îndreptăm un sept. Uneori, vor fi folosite cartilaj sau grefe osoase pentru a umple o depresiune, a susține o porțiune a nasului sau pentru a îmbunătăți forma vârfului.

Suturi: inciziile sunt închise cu fire subțiri, cel mai adesea resorbabile (care se topesc).

Pansamente și atele: cavitățile nazale pot fi umplute cu diferite materiale absorbante (meșe). Un pansament modelator este adesea aplicat pe suprafața nasului folosind benzi adezive mici. La finalul procedurii, se modelează și se fixează pe nas o atelă de susținere și protecție, care poate fi din plastic sau metal, putând urca uneori până pe frunte.

În funcție de amploarea îmbunătățirilor care trebuie făcute și de posibila necesitate a unor proceduri suplimentare, intervenția poate dura de la 45 de minute la două ore.

Durerea este de obicei de intensitate mică. Principalul inconvenient în primele zile fiind mai degrabă imposibilitatea de a respira pe nas (din cauza prezenței meșelor).

Se observă, mai ales la nivelul pleoapelor, apariția unui edem (umflare) și uneori a echimozelor (vânătăi) a căror importanță și durată sunt foarte variabile de la un pacient la altul.

Este recomandat să vă odihniți și să nu faceți niciun efort în primele zile după intervenție.

Meșele sunt îndepărtate între prima și a 5-a zi postoperatorie. Atela este îndepărtată între a 5-a și a 8-a zi, și uneori va fi înlocuită cu o atelă nouă, mai mică, pentru încă câteva zile.

Nasul va apărea în continuare destul de masiv din cauza edemului și va fi în continuare prezent disconfortul respirator, din cauza umflării mucoase nazale și a posibilității formării de cruste în cavitățile nazale.

Urmele intervenției se vor diminua treptat, permițând revenirea la o viață socio-profesională normală după câteva zile (10 până la 20 de zile în funcție de caz).

Va fi indicat să vă protejați de soare în primele săptămâni, în special atâta timp cât vânătăile persistă.

Sporturile și activitățile violente trebuie evitate în primele 3 luni.

Acest rezultat este cel mai adesea în concordanță cu dorințele pacientului și destul de apropiat de proiectul stabilit pre-operator.

O perioadă de două-trei luni este necesară pentru a avea o bună imagine de ansamblu asupra rezultatului, știind că aspectul final va fi obținut abia după șase luni până la un an de evoluție lentă și subtilă.

Modificările aduse de o rinoplastie sunt permanente și ulterior vor apărea doar modificări minore și tardive legate de procesul natural de îmbătrânire (ca și în cazul unui nas neoperat).

Intervenția aduce o îmbunătățire morfologică și estetică de cele mai multe ori destul de apreciabilă, precum și un beneficiu psihologic semnificativ.

Scopul acestei intervenții chirurgicale este de a aduce o îmbunătățire și nu de a atinge perfecțiunea. Dacă dorințele dumneavoastră sunt realiste, rezultatul obținut ar trebui să vă ofere o mare satisfacție.

Ele pot rezulta dintr-o neînțelegere cu privire la obiectivele de atins sau pot apărea din fenomene neobișnuite de cicatrizare sau reacții tisulare neașteptate (slaba rearanjare și readaptare spontană a pielii, fibroză retractilă).

Se pot observa, în urma unei rinoplastii, mici tulburări respiratorii jenante, eventual legate de o anomalie anatomica sau de un defect al valvei nazale. Aceste tulburări sunt, în general, destul de ușor de corectat.

Aceste mici imperfecțiuni, dacă sunt prost tolerate, ar putea fi eventual corectate printr-o retușare chirurgicală, în general mult mai simplă decât intervenția inițială, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al îngrijirii post-operatorii. Totuși, o astfel de retușare nu poate fi efectuată timp de câteva luni pentru a acționa asupra țesuturilor
stabilizate care au ajuns la o bună maturare cicatricială.

O rinoplastie, deși efectuată din motive esențial estetice, este totuși o adevărată intervenție chirurgicală supusă capriciilor țesuturilor vii și care implică riscurile inerente oricărei proceduri medicale, oricât de minime ar fi.

Trebuie făcută o distincție între complicațiile legate de anestezie și cele legate de intervenție chirurgicală.

• în ceea ce privește anestezia, în timpul consultației, medicul anestezist vă va informa cu privire la riscurile anestezice. Trebuie să știți că anestezia induce în organism reacții uneori imprevizibile, mai mult sau mai puțin ușor de controlat: cu toate acestea, recurgând la un anestezist competent, care lucrează într-un context cu adevărat chirurgical, riscurile au devenit statistic foarte scăzute.

Trebuie avut în vedere faptul că tehnicile, anestezicele și metodele de monitorizare au făcut progrese imense în ultimii 30 de ani, oferind o siguranță optimă, mai ales atunci când intervenția se efectuează în afara urgenței și la o persoană sănătoasă

• În ceea ce privește procedura chirurgicală: alegând un chirurg plastician calificat și competent, instruit în acest tip de intervenție, limitați pe cât posibil aceste riscuri, fără însă a le elimina in totalitate.

Din fericire, complicațiile adevărate sunt rare după o rinoplastie corect efectuată. În practică, marea majoritate a operațiilor se desfășoară fără nicio problemă și pacienții sunt pe deplin mulțumiți de rezultatele lor.

Cu toate acestea, și în ciuda rarității lor, trebuie să fiți informat despre posibilele complicații:

• Sângerări: acestea sunt posibile în primele ore, dar de obicei rămân moderate. Când sunt prea importante, acest lucru poate justifica un nou meșaj (pansament în interiorul nasului), mai compresiv, sau chiar o reluare în sala de operație.

• Hematoame: pot necesita evacuare daca sunt mari sau prea dureroase.

• Infecție: în ciuda prezenței naturale a microbilor în cavitățile nazale, infecția este foarte rară. Dacă totuși apare, justifică rapid un tratament adecvat.

• Cicatrici inestetice: este vorba doar de cicatricile externe (atunci când există) și sunt doar foarte rar inestetice pana la punctul de a necesita retușuri.

• Afecțiuni cutanate: deși rare, sunt întotdeauna posibile, adesea din cauza atelei nazale sau a tutunului. Rănile sau eroziunile simple se vindecă spontan fără a lăsa urme, spre deosebire de necrozele cutanate, din fericire excepționale, care lasă adesea o mică zonă de piele cicatriceală.

Una peste alta, nu ar trebui să supraevaluăm riscurile, ci pur și simplu să fim conștienți de faptul că o intervenție chirurgicală, chiar și aparent simplă, implică întotdeauna o mică parte de riscuri. Apelare la un Chirurg Plastician calificat vă asigură că acesta are pregătirea și competența necesare pentru a ști cum să evite aceste complicații, sau să le trateze eficient dacă este necesar.